Convorbirea a douasprezecea
Rolul ispitelor in mantuire
358. Oamenii se pot mantui fara ispite de la diavoli? Este absolut
necesara prezenta si ispitirea de la diavoli pentru mantuirea oamenilor?
Oamenii au fost ispititi chiar in rai si inselati de diavolul (Facere
3,1). De atunci firea noastra cea stricata, care a cazut din ascultarea
Ziditorului ei, a fost pururea ispitita de diavolul spre incercarea
credintei celor inselati (I Petru 1, 6-7; Iov 7, 18; Iacob 1, 2; I Ioan 2,
26). Omului insa i s-a dat putere de a se impotrivi ispitelor diavolesti
(Efeseni 6,11; Iacob 4,7)si de a le invinge (I Corinteni 10,13).
Dumnezeu l-a facut pe om cu voie libera, de sine stapanitor si l-a lasat
pe el in mana sfatului sau. De va vrea; omul poate sa tina credinta si
poruncile lui Dumnezeu si sa faca cele placute Lui (Sirah 15, 14; 15,17;
Ieremia 21, 8; Deuteronom 30, 14,16-17; Psalm 5, 12). De va intrebuinta
omul bine libertatea sa spre lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si toata
fapta buna, primeste de la El cununa si mantuirea sufletului sau, dupa
cuvantul psalmistului: " Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor
gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dansul" (Psalm 33, 21). Iar de va
folosi omul rau libertatea sa spre lucrarea pacatelor, va auzi de la
Dumnezeu infricosatele cuvinte: " Duceti-va de la Mine, blestematilor, in
focul cel vesnic cal este gatit diavolilor si ingerilor lui" (Matei 25,
41). Iata deci cat de mare rol au ispitele in viata crestinilor. Ca fara
ispite si fara lupta cu diavolul, cu pacatul, nu ne putem mantui, ca nu
avem pentru ce primi cununa si odihna vesnica in Imparatia cerurilor.
359. Oare diavolii vor fi osanditi in ziua de apoi numai pentru ca ne
ispitesc pe noi? Care este invatatura Bisericii in aceasta privinta?
Satana si ingerii lui nu vor fi pedepsiti in ziua de apoi numai pentru
vina ca ne ispitesc pe noi, oamenii. Ci pentru ca au gresit inaintea lui
Dumnezeu cu mandria si neascultarea lor (Isaia 14, 11-14). Al doilea,
pentru ca satana a fost pricinuitorul caderii noastre (Facere 3, 1:
6,13-14; II Corinteni 11 3; I Tesaloniceni 3 5). Diavolii vor fi pedepsiti
in ziua de apoi pentru ca pururea se impotrivesc lui Dumnezeu si zidirii
Lui (Zaheu 3,1; I Tesaloniceni 3, 18; luda 9; Apocalipsa 12, 7); pentru ca
au impiedicat propovaduirea Evangheliei lui Hristos in lume (Matei 13, 19,
39; Marcu 4, 15; Luca 8, 12; II Corinteni 4, 4); pentru ca au inselat
lumea (Apocalipsa 12, 9; 20, 3); pentru ca au stricat Sfanta Scriptura si
au dus pe oameni la ratacire si la eresuri (Matei 4, 6; Luca 4,10; Psalm
9, 11-12); pentru ca au inselat pe oameni cu nalucirile lor, facandu-se in
ingeri luminati si alte inchipuiri false luand (I Corinteni 11, 14).
Diavolii vor fi pedepsiti si pentru ca fura cuvantul lui Dumnezeu din
inimile oamenilor (Matei 13,19; Marcu 4, 15). Multe si nenumarate alte
rautati au diavolii cu care pururea supara pe Dumnezeu, Ziditorul lor si
nu se pocaiesc niciodata, pentru care vor lua osanda cea vesnica in ziua
cea mare a judecatii de apoi (Matei 25, 41; Ioan 16,11; II Petru 2, 4).
360. Care este asemanarea intre omul bun si ingeri dupa invatatura
Sfintilor Parinti?
Omul a fost creat de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa (Facere 1,
26-27). Adam este nenascut, caci este plasmuit de Dumnezeu (Sfantul Ioan
Damaschin, Dogmatica, pag. 25). Eva este purceasa din coasta lui Adam,
caci ea nu a fost nascuta (Ibidem). De asemenea, Dumnezeu este facatorul
ingerilor. El i-a adus de la neexistenta la existenta si i-a zidit dupa
propriul Lui chip, mai inainte de crearea omului. Ingerii au o natura
necorporala, un fel de duh si foc imaterial, dupa cum spune dumnezeiescul
prooroc David: " Cela ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale
para de foc " (Psalm 103). Prin aceste cuvinte se arata ca ei sunt usori,
arzatori, calzi, stralucitori, grabnici spre dorul lui Dumnezeu si
slujirea Lui, indreptati spre cele de sus si liberi de orice gand
material. Ingerul este o fiinta spirituala, vesnic miscatoare, libera,
necorporala, slujeste lui Dumnezeu cel vesnic si a primit in firea lui
nemurirea, dupa har. Care este insa natura si definitia naturii lui, numai
Dumnezeu o stie. Se spune ca este necorporal in raport cu noi, deoarece
tot ce se pune in comparatie cu Dumnezeu, singurul fara trup, este
corporal si material. Numai Dumnezeu este in realitate necorporal (Sa se
vada pe larg Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, capitolul III, pag. 59,
Bucuresti). Omul, cum am aratat mai sus, a fost creat de Dumnezeu cu
mainile Sale din natura vazuta si nevazuta, " dupa chipul si asemanarea
Sa". Trupul omului a fost facut din pamant, iar sufletul lui, rational si
ganditor, Dumnezeu i l-a dat lui Adam prin insuflare. Aceasta numim " chip
dumnezeiesc ", caci cuvintele " dupa chipul" indica ratiunea si liberul
arbitru, iar cuvintele " dupa asemanare" arata asemanarea cu Dumnezeu in
virtute, atat cat este posibil. Trupul si sufletul au fost facute simultan
si nu mai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip gresit zicea
Origen. " Dumnezeu a facut pe om nevinovat, drept, virtuos, lipsit de
suparare, fara de grija, luminat cu toata virtutea, incarcat cu toate
bunatatite, ca o a doua lume, un microcosmos; un alt inger, inchinator
compus, vazator al lumii materiale, dar si initiat in lumea spirituala,
imparat al celor de pe pamant, dar condus de sus, pamantesc si ceresc,
vremelnic si nemuritor, vazut si spiritual, in mijloc intre maretie si
smerenie, acelasi si duh si trup; duh din pricina harului, iar trup din
pricina mandriei " (Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, capitolul 12, pag.
98-99).
Si la oameni si la ingeri sunt libertatea vointei, mintea si altele de
acest fel.
361. De ce spune Domnul ca omul este cu putin mai mic decat ingerii si in
ce consta micimea omului fata de ingeri (Psalm 8, 5)?
Mai intai omul poarta trup material din pamant si poseda cele cinci
simtiri: vazul, auzul, mirosul, gustul si pipaitul. Omul se alatura prin
ratiune de fiintele necorporale si spirituale, adica de ingeri, deoarece
el rationeaza, cugeta, judeca fiecare lucru, nazuieste dupa virtute, pana
la indumnezeire, punct culminant al virtutilor, al trairii in Hristos.
Pentru aceasta omul este microcosmos, adica o " lume mica ". Omul se
deosebeste insa de ingeri prin neputintele si suferintele trupului, ca:
boala, schimbarea, batranetea moartea, prefacerea trupului si altele.
362. Poate omul sa ajunga pe ingeri prin sfintenia vietii, adica prin
indumnezeire?
Omul, cu ajutorul harului lui Dumnezeu si prin lucrarea faptelor bune
poate sa ajunga la o masura de desavarsire si indumnezeire, dar ramane tot
om cu trup neputincios si material. Ingerul insa pururea este duh
nematerial, dupa darul lui Dumnezeu, caci cu masura are si el
nematerialitatea. Pentru ca numai Dumnezeu este cu totul nematerialnic.
363. Prin ce fapte bune poate omul sa sporeasca mai mult si sa se apropie
de ingeri?
Omul se apropie dupa putere de sfintenia ingerului, prin neprihanire,
adica sfintenie. Iar neprihanirea se castiga mai ales prin doua mari
virtuti: dragostea si infranarea. Caci " dragostea omoara in om patimile
cele sufletesti, iar infranarea pe cele trupesti " (Sfantul Maxim
Marturisitorul, Filocalia, vol. II, cap. 64, Suta I-a, pag. 47). Iarasi
zice: " Cel desavarsit in iubire a ajuns la culmea nepatimirii, nu mai
cunoaste deosebirea intre al sau si al altuia, sau intre a sa si a alteia,
sau intre credincios si necredincios, intre rob si slobod sau, peste tot,
intre barbat si femeie. Ci ridicat mai presus de tirania patimilor si
cautand la firea cea una a oamenilor, priveste pe toti la fel si are fata
de toti aceeasi dragoste, caci nu mai este la el elin si iudeu, nici
barbat si femeie, nici rob sau slobod, ci toate si intru toti Hristos "
Galateni 3,18). Asadar, cine ajunge prin dragoste si prin infranare la o
nepatimire ca aceasta, unul ca acela a ajuns dupa putere la indumnezeire,
la o nepatimire ce se apropie de ingeri. Ingerii au sfintenie si
neprihanire fara osteneala, dupa darul lui Dumnezeu prin creatie. Iar
oamenii si cu multe osteneli si lacrimi numai cu darul si cu mila lui
Dumnezeu ajung la o anumita masura de neprihanire. " Nu pot diavolii sa
miste nici un fel de patima in om, daca se va gasi in sufletul sau
dragostea si infranarea, fie ca se va afla trupul lui in stare de veghe,
fie ca se va afla in stare de somn" (Filocalia, vol. II, pag. 73). Trei
sunt starile morale generale la monahi, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul:
Cea dintai stare consta in a nu pacatui cu lucrul, a doua, a nu zabovi
in minte si inima gandurile patimase, iar a treia, a privi cu mintea fara
patima, trupurile femeilor si ale celor ce ne-au intristat.
364. De ce unii din sfinti numesc pe om inger amestecat? In ce fel omul
este inger amestecat? Ce intelegem prin indumnezeirea omnlui?
Dupa cum am spus mai inainte, Dumnezeu a facut pe om drept, virtuos,
lipsit de intristare, fara de grija, luminat cu toata virtutea si incarcat
cu toate bunatatile, ca un pom plin de toate roadele. Deci un alt inger
amestecat, adica compus din trup si suflet. Prin trup se aseamana mai mult
cu cei de pe pamant, iar prin suflet, se aseamana cu ingerii. Termenul
final al tainei omului este indumnezeirea sa prin inclinatia catre
Dumnezeu. Omul se indumnezeieste prin participarea sa la iluminarea
dumnezeiasca si nu prin transformarea sa in fiiinta dumnezeiasca. Dumnezeu
l-a facut pe om fara de pacat, iar prin vointa, liber. Spun fara de pacat,
nu pentru ca ar fi incapabil de a pacatui, ci pentru ca nu are in firea sa
facultatea de a pacatui; ci are mai mult libertatea vointei. Avea omul in
rai puterea sa progreseze in bine, ajutat fiind de darul lui Dumnezeu,
dupa cum avea si puterea de a se intoarce de la bine la rau, lucru pe care
Dumnezeu il ingaduia pentru motivul ca omul era cu voie libera. " Nu este
virtute aceea care se face prin forta ", Spune Sfantul Ioan Damaschinin
capitolul XII, Pentru om, pag: 99-101. Iar pricina pentru care omul se
zice si " inger amestecat", este mai intai faptul ca in ipostasul lui sunt
doua firi: una vazuta si alta nevazuta, asemenea. firii ingeresti.
Si aceasta o arata Sfantul si marele teolog Grigorie care zice: " Trebuia
sa se faca o impreunare din cele doua lumi si o dovada a unei intelegeri
mai mari si a bogatiei fata de firi, ca sa fie un fel de unire intre
natura vazuta si cea nevazuta" (Cuvantul 38 la Teofanic, adica la Nasterea
Domnului, Grigorie cel. Mare, 36, col. 321 C).
Inapoi la cuprins
