“Nu as mai face-o niciodată, indiferent de părerea celor din jur. Mi-am avortat copilul. Odată cu el a murit si ceva din mine, ceva ce nu mai poate fi nicicând trezit la viată. Astăzi nu as mai lua o asemenea hotărâre, indiferent ce ar spune cei din jur. Trăiesc cu o frică în mine de care nu mai pot scăpa. Am cosmaruri în care îmi apare o fetită care fuge spre mine cu bratele întinse si întreabă mereu: De ce, mămico, de ce? Apoi mă trezesc udă de transpiratie. Acest vis si privirea fetitei mă urmăresc continuu de când am avut acea interventie. Doar eu sunt pedepsită pentru fapta mea, nu si fostul meu prieten, desi a fost si el părtas.

Relatez această întâmplare pentru folosul tuturor femeilor. Gânditi-vă foarte bine ce faceti, pentru că vă vor chinui visele si vă vor urmări privirile celor ce nu mai sunt… nu permiteti nimănui să vă constrângă, pentru că viata voastră va fi distrusă. Nu faceti aceeasi greseală ca mine!"

“De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma?

Toti cei care m-au sfătuit să fac avortul în urmă cu doi ani - doctorul, consilierul, părintii, prietenii, prietenele si sotul meu - m-au asigurat că asa e cel mai bine pentru mine si pentru copilul meu! Acum copilul meu este mort, iar eu sunt disperată! Nu mai pot să dorm noaptea, nu mai pot să râd. Nimeni nu mă întelege! Vă rog, spuneti tuturor oamenilor cât de groaznic este un avort! Dureri cumplite îmi chinuie trupul si sufletul. De ce nu mi-a spus nimeni ce va urma?"